O bătălie pierdută

            O nouă zi.Văd doar întuneric.Aud doar sunetul picurilor de ploaie ce cad pe streşina casei mele.Este prima zi după decizia luată seara trecută... O decizie ce a fost luată după ani de lupte interne.Decizia a fost simplă şi scurtă. M-am resemnat ! De ce am luat această hotărâre ? Din simplul fapt că nu mai pot continua.Bătălia cu psihicul meu mă omoară.Mă distruge atât psihic cât şi fizic.

            Pot spune cu mâna pe inimă că această decizie a fost luată mult prea târziu... De ce nu mi-am dat seama mai devreme că nu mai am nici o şansă împotriva psihicului meu ? Eram terorizat mereu... Aveam vise mari ! Nu chiar atât de mari precum ar crede unii. Aveam visuri ce nu erau atât de greu de realizat ! Am trecut peste mult prea multe evenimente în viaţa mea peste care unii nu ar fi trecut şi speram să nu trec nici eu prin ele, însă uite că am păţit-o.Nu a fost vina mea.Aşa e viaţa ! Dacă am fi fericiţi tot timpul, ar mai avea rost să trăim ? Ei bine, nu ! Dar nici chiar să fim supăraţi toată viaţa.De cele mai multe ori am văzut viaţa fiind doar una fericită! De mult prea multe ori am făcut greşeala de a visa cu ochii deschişi, de a-mi propune nişte scopuri în viaţă! Însă, acuma, în prezent mi-am dat seama că a fost unul dintre lucrurile care le voi regreta cel mai mult... În viaţă este foarte greu să îţi propui anumite lucruri la care crezi că vei primi ajutorul familiei tale şi defapt să te trezeşti că ai căzut din lac în puţ... Acesta pot spune că a fost unul dintre motivele pentru care am luat decizia de a mă resemna în faţa propriei mele gândiri. Mi-am dat seama că adeseori fac această greşeală, care într-un fel sau altul mi-a fost totuşi fatală... Nu mai pot avea încredere în nimeni. Nici măcar în mine ! Cel mai ciudat lucru posibil, să nu mai ai încrede deloc în tine. Posibil să fi făcut şi George Bacovia la fel ? A ajuns în melancolie şi tristeţe prin simplul fapt că nu îşi mai vedea în faţa ochilor singurul său vis ? De a-şi vedea iubirea... Precum chiar el spunea în poeziile sale că îşi tot cheamă iubita să vina la el, într-un final a luat hotărârea de a se resemna , spunând chiar el printr-o poezie ca iubita lui să nu mai vină ! Pot spune că aşa am procedat şi eu în cazul meu ...

Văzând că bătălia care o purtam cu gândirea mea nu se mai termina, am hotărât să îi pun capăt odata pentru totdeauna ! Poate fi comparată cu următoarea vorbă :”Inima spune da, dar creierul spune nu...”.O bătălie asemănătoare am dus şi eu ! Care într-un final s-a încheiat...