Gri

Fug printr-un cimitir

Un cimitir plin de amintiri,

Amintiri ale morţii vii

Cu morminte de culoare gri.

Fugind mă împiedic şi cad

Într-o grotă de flăcări în care ard,

Încet,încet mă cuprinde spaima

O spaimă ca o armă.

Reuşesc într-un final a scăpa

Din iadul ce mă cuprindea,

Şi ajung din nou în lumea gri

Gri, precum morţii vii.

Din mormânt

Negru sicriul putrezind lângă copac

Şi toate sufletele vin într-un atac,

Pentru a apăra cadavrul din sicriu

Precum sacrul sânge dintr-un buriu.

Trupul din mormânt se ridică

Cu un trandafir sângeriu în mână,

Şi spune cu un glas răcit,

Că-l dedică pentru o fostă iubită...

Trandafirul blestemat el l-a aruncat

Din cauza iubitei care a plecat,

Pe el lăsându-l doar într-un coşciug

El spunând un sacru rămas bun !

Cu pânzele sufletului umflate de dor ...

De dor te-aştept din mormânt

Mormânt îngheţat de lacrimi amare,

Aşa de-amare precum sângele unei portocale

Portocale stricate de vânt şi soare.

Vânt şi soare în atmosferă răsare,

Şi răsare precum mormântul din apus,

Un apus diabolic ce m-a răpus

Răpus precum un cavaler distrus.

Distrus mă reîntorc în pustiu,

Pustiu ca un singuratic timpuriu,

Timpuriu din vremea unor morţi

Morţi căzuţi în grota unei sorţi.

Sorţi ghinionişti veniţi din abis

Abis întunecat al morţii precis,

Precis precum un suflet ucis

Ucis de gânduri,sentimente,toate s-au decis.

Decis să fie acest dor de duh

Un duh singuratic,rătăcit,

Rătăcit din pricina unei iubiri

Iubiri prinse între graniţele unei gândiri.

Gândiri ce m-apasă tot mai tare

Tare precum tsunami-ul din mare,

Mare ce îneacă corabia ultimelor trăiri

Trăiri uitate de mult în amintiri.

Pier

Toată lumea mi s-a prăbuşit în cap

Chiar nu ştiam ce să mai fac.

Am început să devin un prizonier,

Încătuşat în lanţuri de fier.

           

Închis pe viaţă încep să “filozofesc”,

Dar mai mult ajung să mă rănesc.

Secundele vieţii mele trec tot mai greu,

De parcă aş fi doar un ateu.

Încep să pierd tot

Gânduri,sentimente,viaţa,

În câteva zile o să devin mort

Sau îmi este doar greaţă ?

Crucea mi se apasă pe umăr

De parcă aş fi un om de gumă,

Şi cedând încet,încet,

Simt că deger.