Pier

Toată lumea mi s-a prăbuşit în cap

Chiar nu ştiam ce să mai fac.

Am început să devin un prizonier,

Încătuşat în lanţuri de fier.

           

Închis pe viaţă încep să “filozofesc”,

Dar mai mult ajung să mă rănesc.

Secundele vieţii mele trec tot mai greu,

De parcă aş fi doar un ateu.

Încep să pierd tot

Gânduri,sentimente,viaţa,

În câteva zile o să devin mort

Sau îmi este doar greaţă ?

Crucea mi se apasă pe umăr

De parcă aş fi un om de gumă,

Şi cedând încet,încet,

Simt că deger.