Cu pânzele sufletului umflate de dor ...

De dor te-aştept din mormânt

Mormânt îngheţat de lacrimi amare,

Aşa de-amare precum sângele unei portocale

Portocale stricate de vânt şi soare.

Vânt şi soare în atmosferă răsare,

Şi răsare precum mormântul din apus,

Un apus diabolic ce m-a răpus

Răpus precum un cavaler distrus.

Distrus mă reîntorc în pustiu,

Pustiu ca un singuratic timpuriu,

Timpuriu din vremea unor morţi

Morţi căzuţi în grota unei sorţi.

Sorţi ghinionişti veniţi din abis

Abis întunecat al morţii precis,

Precis precum un suflet ucis

Ucis de gânduri,sentimente,toate s-au decis.

Decis să fie acest dor de duh

Un duh singuratic,rătăcit,

Rătăcit din pricina unei iubiri

Iubiri prinse între graniţele unei gândiri.

Gândiri ce m-apasă tot mai tare

Tare precum tsunami-ul din mare,

Mare ce îneacă corabia ultimelor trăiri

Trăiri uitate de mult în amintiri.